My drug.

       Cred ca cel mai frumos mod de a ne exprima sentimentele si de a ne descarca sufletul, in acelasi timp, este fotografiatul. Ofotografie curpinde zeci de mii de sentimente, dar exprima o singura idee. Dragostea pentru aceste culori si forme combinate este egala cu infinitul.

Drogul acesta clar pentru mine a dat dependenta. Nu cred ca pot trai o experienta palcuta fara sa fotografiez ceva care mai tarziu sa imi aminteasca perfect acel moment minunat.

 Fie ca fotografiezi cel mai neinsemnat lucru, cel mai banal obiect, daca pui sentimente in acea imagine, automat rezultatul va fi unul incredibil.

The end of this fucking story

  11:11 PM. Trupul ei zdromit zacea in pat. Lumina lunii se reflecta in telefonul pe care il tinea strans in mana dreapta. Se auzeau numai vocile destul de stranii din melodiile care alunecau usor in aer prin casti. Inima ii era un puzzle. 1000 de piese imprastiate si care trebuiau urgent puse la loc pentru a castiga batalia cu moartea. Privea in gol. Sau poate ca nici nu mai vedea. Toate sperantele ii erau spulberate. Dupa ultima intalnire cu el, in urma cu 3 zile, nu a mai primit nici macar un mesaj din partea lui. Sufletul ei era pe jumatate gol, in timp ce un sfert din trup zacea deja putred. Simtea dezamagirea cum ii apropie sufletul incet de moarte.

  Dupa alte 30 de minute de agonie, misca usor privirea catre lumina lunii. Parca razele stralucitoare ii mai dadeau o usoara urma de viata. O lacrima se prelinge pe obrazul ei lasand in urma o dunga neagra. Clipeste, dar doar pentru a lasa o a doua lacrima sa curga usor. 

  Cateva picaturi de sange aluneca usor din incheietura ei. Bratarile se uda si ii strang delicat pielea. Inchide incet ochii, apoi intoarce capul. In mintea-i inundata de dezamagire se deruleaza niste imagini stranii. Momentele petrecute impreuna, scurte ce-i drept, ii apareau unul cate unul. Nu a fost nevoie decat de 50 de minute ca totul sa se transforme intr-o ceata ceata abundenta din care toti sa scape, mai putin ea.

  Intunericul se adanceste, la fel ca tristetea si deprimarea ei. Durerea simtita nu cred ca poate fi asemanata nici cu smulgerea propriei inimi, ea fiind constienta. Totul se deruleaza prea repede. Mii de ace ii ataca memoria, milioane de cutite ii gauresc pieptul, atingandu-i brutal inima. Moartea sufletului ei se apropie. Sa fie oare moartea uneia din ea? Sa fie oare acest sfarsit startul unei noi personalitati? 

  In cele din urma isi misca usor mana dreapta. Telefonul devine prea greu pentru palma ei delicata si total slabita. Nu se mai uita, e deja logic ca nu a primit niciun mesaj nou. Trei sferturi din trupul ei e putred. Incearca sa isi salveze ultima parte, dar e deja prea tarziu. Intunericul i-a luat tot ce avea mai bun. Acum e moarta. Telefonul e pe jos. Ochii ei sunt plini de sange. Obrajii plini de dare negre inca pastreaza umiditatea lacrimilor. Tenul alb vesteste lipsa vietii. Nu mai e cale de intoarcere. Momentele care in urma cu cateva minute se derulau cu o viteza inimaginabila, acum s-au oprit. O singura imagine mai e clara: cea in care fac cunostinta si isi ofera unul altuia primul zambet. Zambetele acelea amare si otravite au produs o victima. 

  Telefonul ramane deschis la "mesaje primite", dar nimic nu se schimba. Singura schimbare din toata povestea asta e ea. Acum bantuie prin alt corp, dar acea imagine cu ei doi e inca implantata in mintea ei.

First/Last

  Tarziu. Nici nu stiu cum sa incep textul asta. Sunt secata din toate punctele de vedere. Secata complet. Cineva imi soarbe incet din putere; sangele nu mai pulseaza cum trebuie; aerul devine din ce in ce mai greu de respirat. Ce senzatie ciudata. Simti tristetea cum incepe sa iti domine si cel mai mic coltisor al mintii. Depresia care sta langa tine zambind diabolic, incearca din ce in ce mai mult sa castige lupta cu corpul tau. Ganduri malefice, necurate iti apar trecator prin minte ca niste adieri calde intr-o zi de februarie. Un singur cuvant mai am in minte acum: death. De ce tocmai cuvantul asta? Hm. Ciudat. Ma simt atat de amortita. Simt ca fiecare organ cedeaza. Simt ca ma sting incetisor. Dureros. Poate e vorba doar despre o perioada urata, dar o experienta ca asta jur ca nu am mai avut in viata mea. Parca simt o moarte falsa care mi se infiltreaza in stomac, plamani, apoi inima. Sufletul cedeaza. Dezamagirea isi pune amprenta. E o persoana in lume la care tii cel mai mult, una singura, iar cand si fiinta aia te dezamageste, te distruge, te darama, te taie de la jumatate si apoi te arunca in cea mai adanca prapastie, atunci, te gandesti serios sa iti iei si ultimele zile din viata, sa treci pe taramul celalalt unde grijile sunt date uitarii. Fiecare din acele momente se transforma in cate o fantoma care ma bantuie neincetat. Ceea ce se numea "dragoste" acum e doar o intruchipare a mortii. O moarte cumplita care bantuie si cel mai ascuns locsor al mintii, care atinge fiecare coarda sensibila si care lasa in urma numai pete de sange.
   Intunericul se dovedeste a fi cel mai bun loc pentru a te apara de toate spiritele astea care iti amintesc de trecut si care te lovesc cu o putere ingrozitoare. Unde lumina patrunde, fie si cu cel mai mic fascicul al ei, acolo apare intruchiparea mortii, acolo vezi adevarul dureros, dar in intuneric nu vezi nimic, in intuneric iti vezi numai propriul suflet care sta si te pazeste. De ce toti oamenii privesc intunericul ca pe ceva infricosator? Intunericul te scapa de cele mai urata vise. Inchizi ochii si totul devine negru. E acelasi lucru. Negrul acela care te domina, te calmeaza si te face sa uiti de tot.
   Aberatii ce spun eu aici. Degetele apasa singure pe tastele luminate de lampa de pe birou.  Continui in alta zi toata povestea asta moarta.
-.-

Snow White's Poison Bite - She's A Trendy Designer On Her Wrists

Finally o zi ok.

Azi am avut parte de o zi super tare. Am ras toata ziua, nu am mai stat deloc cu grija ca diriga ma pune sa ii dau numarul mamei sau mai stiu eu ce. In ore am ras de aberatiile unor colegi, in pauze am ras again si in 122 a fost genial. Eu si Visi ne jucam pe acolo, in timp ce Ando era foarte serioasa si din cand in cand mai radea de cat de duse eram noi doua, lucru care ne amuza foarte tare. Am facut lumea din jurul nostru sa zambeasca (o tanti era langa noi si radea de mama focului de felul in care andra imi baga manusa ei in gura sau de felul cum eu o dadeam cu ruj pe fata). A fost o zi geniala. Am lua si 9 la fizica(trebuia sa ma laud, nu?). Sper sa continue zilele astea asa pana la sfarsitul anului.

The last day

 Marti, 4.1.2011. Maine-miercuri, 5.1.2011. Urat. Trece vacanta. Sarbatorile s-au dus pe nesimtite..nici nu am simtit ca am avut parte de Craciun si An nou. Simt un gol imens in stomac cand ma gandesc ca maine va trebui sa iau orarul in mana si sa vad ce carti imi pun in geanta. E o senzatie neplacuta. Foarte neplacuta. Cred ca singurul lucru care ma linisteste e faptul ca nu sunt singura in situatia asta si ca mai avem 3 saptamani pana la urmatorul semestru. Numai glumele colegilor retardati, fata mica, rotunda si malefica a dirigii cu orele ei de dirigentie in care ma chinuie sa ii dau nuamrul parintilor, orele de chimie si tezele pe care ni le vor aduce tutele astea, imi dau senzatie de greata. M-as duce in alt loc. Undeva departe. Undeva udne sa ma simt intr-adevar in siguranta. Sa nu stau cu grija ca ii suna diriga pe ai mei si le spune de absente si unele note, fara sa stau cu grija ca o sa ne aduca tezele etc. Am niste versuri care m-ar defini perfect in momentul asta din Escape the Fate-Makeup: "Fall down,/Searching for the perfect place for you to lose it all again.".  
 Anyway, azi e ultima zi si imi e groaza cat de repede o sa treaca. Cum spun toti, daca as putea, as opri timpul. Ei bine eu nu ll-as opri, eu as prelungi vacanta asta pana in semestrul urmator. Dar, cum nu se poate, raman sa scriu aici nemultumirile mele si cum incerc sa dezleg blestemul asta.
^^

1.1.2011

Superb<3! 1.1.2011!!!

1st day of snow!!!

Hmmm..ieri a nins..a nins! A NIIIINSS!!! Superb. Tot e alb8->. Urmeaza niste batai zdravene cu zabada8->. Sapuneala etc. Vremea pozelor dragute<3. Ieri seara deja am inceput sezonul aruncarilor in mormanele de zapada moale, de ascultat colinde, de tremurat si de ras fara oprire. Ah simteam ca vacanta nu mai vine o data!
Revin cu amanunte dupa o bataie zdravana cu bulgari<3
^^

:>

:>. Cu asta am spus tot.

Escape the Fate - Not good enough for truth in cliche

Hurtful words,
From my enemies of the last five years,
What's it like to die alone?

How does it feel when tears freeze,
When you cry?
The blood in your veins is twenty below. 

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget,

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget,

Something I cannot forget.

So for now, take this down a notch,
Crash my car through your window,
Make sure you're still alive,
Just in time to kill you,

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget,

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget, 

Something I cannot forget.

I can't take this (take) anymore
I can't take this (take) anymore
I can't take this (take) anymore
(I cannot feel what you've done to me)
I can't take this (take) anymore
(What you've done to me)

So for now, take this down a notch,
Crash my car through your window,
(Window)

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget,

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget, 

Something I cannot forget.

Mar si scortisoara.

Stau. Ma gandesc. Ce sa mai scriu aici? Sa ma eliberez? Stiu! Sentimentele. Simt un miros ciudat. Dulce-acrisor. Simt o senzatie ciudata in stomac. Un sentiment foarte ciudat ma invaluie. Vad ceva. O imagine ciudata. Tot e alb. E ceata. Se vede o banca. Parca..parca..ninge peste ea. E un peisaj de iarna. Mhmmm. Iarna. Se cam leaga. Deodata mirosul de mar se combina cu unul de scortisoara. Ce bun. Sunt in transa. Pur si simplu hipnotizata. Dorm? Visez? Probabil. Cred ca incepe sa intre in mine spiritul acela de Craciun. Sentimentul ala care se lipeste de tine intr-un mod dubios de placut si care te poarta in alta lume timp de cateva saptamani. Brad. Vad un brad. Unul impodobit. DELIREZ!!! Ce nebunie. Scriu aici cuvinte care imi trec prin cap. Poate fara inteles, dar care se leaga. Ce naiba?! Sunt blocata in panza asta de sentimente neclare. E ca in melodia aia" The webs we weave"(asta ascult eu acum:D). Tradare? Nesimtire! Prostie..Profit maxim. Mda. Cei cu care mi-am petrecut vara, acum s-au descotorosit de jumatate de grup pentru ca au reusit sa faca rost de alte tipe cu pachete de tigari full in buzunare. Holy shit! I don't give a fuck anyway.. Acum observ ca daca il ai pe el langa tine, nu-ti mai pasa de nimic si nimeni. Esti doar tu si el. Voi doi. Restul lumii e intr-un borcan langa voi. E galagie, dar nu auziti nimic. Revin totusi la mirosul meu de mar si scortisoara si sentimentul de "zurgalaaaai" :)). O fuck, november please be good to me. Sorry, mi-a venit asta in cap. Faza e ca luna asta nu a fost stralucita. Certuri grave cu parintii, note maxim de mici, nici bulan nici nimic. Ma scufund in melodiile mele preferate. Cu scream cu tot, ma calmeaza. Vai ce ma mai calmeaza. Da-mi un CD cu ETF cu Ronnie Radke si oh fuuuck ma duc pe luema cealalta. Plutesc, fratilor. Mor. Nu va mai aud, nu imi mai pasa, nu nimic. Raman doar eu cu melodiile de pe CD. Melodii din care curg lacrimi de sange. Ca din mine. Simt rame pe fata mea. IHHHH. Sunt la pamant. Ma ridic. Dansez de nebuna. Mor. Simt sangele cum curge pe picior. Mda, stiu, suna emo, dar fratilor, scriu ce simt ce plm.
Gata. M-am descarcat. Talk to you later.
^^

!

Astazi stateam in ora de romana, ma uitam pe geam si imi imaginam cum va fi in 4 saptamani sau, poate, mai putin, in curtea scolii. Totul va fi alb. Nu vom fi atenti la ore, ci la fulgii de nea care vor cobori usor pe aerul rece. Va reveni acel sentiment placut de Craciun, vacanta[=p~~~~~] si timpul petrecut cu prietenii, sapuneala de la scoala si alte distractii nelipsite iarna. Ca in fiecare postare, cred, ams a aduc aminte si de scoala terifianta care va strica acest moment placut, care va nauci acest sentiment de bucurie si care, precum o sabie, va patrunde atat de dureros in sufletul meu, cel putin. Vor veni tezele. Faimoasele teze. Lucrari importante de 2 ore anul acesta, care nu vor face decat sa strice mediile, sa pune o mare stampila de emotie pe noi si ne faca sa stam izolati in casa si paralizati langa un caiet infect de matematica sau romana sau istorie/geografie. Nici nus tiu daca sa astept sau nu perioada aceea, iarna si frumosul alb imaculat care va imbratisa tot. Imi imaginez, in orice caz, cum ma voi scufunda intr-un pulover gros si larg la ore si cum am sa numar secundele, pana ce 'nea Cornel va suna de pauza ca sa incepem o noua lupta cu zapada moale si pufoase[8->].


^^








P.S. Maine ne aduce testele la chimie si stau intr-o tensiune maxima pentru ca nu stiu daca voi lua 5 sau 6.

Is it love?

  V-ati gandit vreodata profund la ceva? Orice. Ati stat si ati analizat fiecare particica, fie buna, fie rea din acel "orice"? Ei bine, daca nu ati facut asta pana acum, am sa va zic eu cum e. Interesant. Magnific. Plictisitor. Amuzant. Coplesitor. Trist. Toate aceste sentimente puse la un loc, formeaza dragostea. Poate o sa fie cam siropoasa postarea asta, dar va spun ca e superb sa iubiti. Plangeti la inceput..va plictisiti..dar cand vedeti persoana aceea, uitati de tot. Eu inca sunt la acea perioada in care ma gandesc daca sa mai continui, daca e bine, daca va merge, daca isi bate joc sau nu, daca vrea ceva special si din cauza asta e cu mine, dar cand il vad, toate se duc si nu ma gandesc decat la un singur lucru: ce bine e la el in brate. Seara, cand ajung acasa, dupa o zi petrecuta cu el si prietenii mei, inca simt ca e langa mine. Stau, ma gandesc la el, apoi vine acel sentiment neplacut de"dar daca nu o sa mearga?". Brusc ma gandesc la "mai bine ii spun acum, decat sa incep sa tin din ce in ce mai mult la el si sa nu mearga si sa sufar mai tare apoi", dar aici intervine acea dragoste, oare? Pentru ca simt ca vreau si nu vreau sa ii zic asa ceva. Oare dragostea aia supermegaultra fuckin tampita care te face sa te doara orice cuvant care pare oarecum simplu intervine deodata si zice"STOP! Gandeste-te la el si atat!" sau sa fie doar frica? Intrebari la care nu voi afla niciodata raspunsul, poate, dar sunt inca in capul meu si nu vor sa iasa prea curand. Sunt atat de multe sentimente in capul meu. Sunt atatea intrebari. Sunt atat de PUTINE raspunsuri. Simt nevoia sa fug. Sa fug, sa ma ascund si sa stau singura pe viata, dar cand il vad,  imi schimb putin visul si apare si el. Brusc vreau sa fug CU EL. Greu, dar usor. Dureros, dar intr-un mod placut. This is love. O chestie fara inteles, ca postarea mea. Am scris cam tot ce aveam in cap, poate din cauza asta o sa vi se para un pic ciudat, dar cine e insituatia mea, intelege perfect.
^^

Bless the Fall - Pray

She's pulling out her eyelashes
From pain she bears
I'm far from home, I'm all alone
This hole is way too deep
I've left behind my happy life 
And I'm still asking how I died

Lay down, pray now
Lay down, pray now

I'm walking through the cold of night so I can see your face
At your window I will stand, 
Your smell I will embrace
My eyes in yours and yours in mine 
And now I know just how I died

Lay down, pray now
Lay down, pray now

oh

As fire falls, as fire falls
As fire falls, I've never made life before
As fire falls, I never had this before
As fire falls, as fïre falls

How to end a friendship in 3 steps:

Pai pentru inceput, trebuie ca presupusa prietena buna sa si-o gaseasca pe tocilara clasei drept amica. Sa ii dea niste telefoane, sa joace putin teatru si voilaaa..se alege cu o noua prietena buna!!!
Dupa, trebuie ca tu sa te "razbuni" si sa iti gasesti noi prieteni care sa nu placa fostei prietene bune din diferite motive tampite. Astfel prietena buna va juca teatru si cu tine, zicand"ah eu iti vreau binele si nu trebuie sa iti mai petreci timp cu drogatii aia!". Tu evident nu o asculti ;).
Si ultimul lucru pe care il ai de facut este sa incerci sa iti readuci prietena cea mai buna la viata tinandu-i tot felul de teorii despre cat de frumos ati petrecut in trecut si cat de repede a uitat ea acele lucruri etc.,iar ea sa te aprobe spunand "Dar tu crezi ca eu nu vreau sa fim din nou cele mai bune prietene? Doar ca tu te-ai schimbaat:-< si imi e greu sa te accept asa, de-asta eu vreau sa redevii tu cea dinainte", iar apoi sa continue sa o doara in cur. 
Simplu si usor. Pentru binele dumneavoastra, nu aplicati aceste sfaturi.

Monday's coming, the day i hate!

 Duminica. 22:17. Urat. Weekendul s-a dus prea repede. Zilele astea doua m-am simtit ca in vacanta. Simteam fiecare raza de soare cum ma mangaia, fiecare frunza de pe jos imi inspira incredere, dragoste, caldura. De ce a trebuit sa treaca atat de repede? De ce nu dureaza si la noi, ca in povestea aia SF a lui Horia Arama "Planeta celor doi sori", 3 sferturi de ora, cat o noapte? Nu avem timp de nimic. Nu te poti odihni facand teme sambata si duminica invatand. Nu iti ajung 3-4 ore petrecute cu prietenii.

 Luni e la distanta de 2 ore. Teribil. Groaznic. Terifiant. Ingrozitor. Urat. Ce vina are ziua asta pana la urma? Ce vina are ea ca da startul unei noi saptamani de chin la scoala? Ciudat, dar toti percepem ziua asta ca pe un diavol. Ma gandesc ca va incepe o noua saptamana de stat intr-o criza de emotie pentru ca ne aduce profa testele la chimie, la istorie sau mai stiu eu ce materie, ca ne asculta profa de mate ca sa ne mareasca notele de la test.. Oare scoala merita sa fie urata? Pana la urma nu e nici vina ei. E doar o cladire plina de banci de lemn cu scaune pe care se aseaza un fel de zombies timp de 7 ore, 5 zile pe saptamana. Banci pline de semnaturi, de cuvinte prin care se simte revolta fata de comportamentul aberant al profilor, ce se plang ca au salarii mici si sunt luati peste picior de elevi, dar care habar nu au ce e aia"ora palcuta", care tin sa chinuie bietii copii cu note mici, fara sa se gandeasca ca, poate daca ar aduga 2 puncte pentru un mic ajutor, care anul acesta, pentru cei de a 8a conteaza enorm, nu ar face o crima de om. Ma intreb daca se gandesc vreodata cat de greu e sa le spui parintilor acasa "stiti..ne-a adus testele la mate si..am luat 3". Isi inchipuie oare ca ziua aia poate nu a fost cea mai buna pentru acel elev si ca poate, din cauza acelei note, nu mai vorbeste cu parintii foarte deamagiti, timp de 3 saptamani? Evident ca nu. Imi doresc ca, peste noapte asa, sa se intample o minune, iar profii sa faca niste ore mai interesante si culmea, sa ne ajute un pic SA INTELEGEM DRACULUI LECTIA AIA pe care o tot indruga fara rost 50 de minute, cu opriri de cate 5 secunde in care zzic"DACA NU TACE TOATA LUMEA, DAti TEST DIN LECTIA DE ZI!". Of..e atat de greu sa inteleaga ca daca sunt profi ok si ne ajuta sa intelegem lectiile si nu ne freaca la icre cu testele surpriza sau notele proaste, nu fac niciun rau?

Anyway eu acum vorbesc pentru mine..Scriu ca sa ma descarc, dar sunt constienta de faptul ca e doar un vis sa ai profesori care sa inteleaga ca suntem copii, nu roboti programati sa invete pana se autodistrug.

..

Toamnaaa

Cateva imagini dragute[zic eu];;)

Nevoie de maturitate!

Oare pe lumea asta exista baiat de 14 ani care sa se fi maturizat? WRONG! Intrebarea asta nu se pune niciodata. Logic ca nu exista. Cele mai bune exemple: experimentele din clasa mea. M-am chinuit cu reprosurile, minciunile, ipocriziile, nesimtirile si perversiunile lor 2 ani de zile, dar in al 3-lea an am explodat. Inca sunt un vulcan care erupe. Inca erup. De cateva ore curge lava incinsa prin ochii mei. As da orice sa ii schimb. Prefer de o mie de ori o clasa numai de fete in loc de ei. Ei bine, azi ne-a adus profa de mate testele la geometrie. Nu sunt prea mandra de nota mea. E mica, dar e a mea. Nu am copiat, dar recunosc ca nici nu m-am omorat cu exercitiile inainte ca sa ma pregatesc, dar cum ziceam, E NOTA MEA! Ei bine, colegii mei dragi au inceput sa comenteze. Asta nu m-a deranjat pentru ca stiu ca nota asta nu imi reflecta inteligenta si stiu ca pot mai mult, dar ma enerveaza simplul fapt ca eu nu isi vad de treaba lor. Urasc faptul ca ei comenteaza de notele mele[uneori] cand ei primesc faimosul 5 chiar daca stau cu cel mai tocilar copil din clasa si copiaza de la el..ha! asta se numeste prostie oameni buni. Sa ai ocazia sa copiezi la fiecare test, iar tu sa iei MEREU 5?/:)..Mda..nu ma priveste, dar cred ca am dreptul sa comentez si eu dupa tot ce am suportat la ei. Cat despre chiulit, ei bine, in clasa a 8-a C nu se poate chiuli. La fete ma refer. Baietii ne dau repede in gat. De ce? nu stiu..poate pentru ca ei nu s-au gandit sa chiuleasca si au ramas ca idiotii la ora de chimie.
Anyway..as vrea doar sa incerce sa se maturizeze. Sa isi dea seama de ce nu au prietene/iubite, de ce nicio fata draguta si inteligenta nu se ataseaza de comportamentele lor. Ei, insa, cred ca problema e la ele, nu la ei, Doamne fereste! Postarea asta nu stiu cata logica are, dar am simtit nevoia sa ma descarc si in alt mod, pe langa faimosul plans de nervi. Cred ca a mers.
^^

Demonul din zambetul lui.

Eram in 96, veneam de la scoala. Urmaream plictisita imaginea naturii care se misca o data cu autobuzul. Imi clateam ochii cu minunatia lacurilor si a copacilor inconjurati de propriile lor frunze, doar ca acum moarte si colorate. Formau un contrast demn de admirat. Zambeam, apoi incercam sa imi tin capul ca sa nu alunece pe geamul umed. Deodata imi este starnita curiozitatea, care imi activeaza starea de neliniste. Ridic capul. Sunt oarecum hipnotizata de un magazin. Este tot VERDE. Un verde aprins si parca sangeriu. Imi trimite o stare de neliniste in maduva spinarii. Ador verdele, dar acela era unul sumbru. Observ imediat si o faimoasa imagine cu o frunza asemanatoare cu marijuana. Era marijuana. Ma uit dintr-o clipire mai sus si vad scris exact asa: SPICE SHOP - magazinul de vise. Inima parca imi bate mai tare. Doua scoli generale inconjoara acest spice shop. Ciudat? Mai bine zis TERIBIL. Cum sunt tinerii din zilele astea, ar convinge orice vanzator din acest magazin sa ii dea macar un pliculet de praf alb ca sa isi satisfaca nevoia de afirmare. Sunt ierburi care nu provoaca dependenta. Asta e scuza pentru care au fost legalizate? Cu ce ajuta asta oamenii? Am impresia ca majoritatea sunt cumparate de tinerii complesiti de dorinta de a fi remarcati, de cei care se lasa influentati de ce zic asa-zisii prieteni buni care probabil au incercat sau de cei care vor efectiv sa uite de griji, greseli sau certuri si isi doresc sa schiteze macar un zambet pe figurile lor. Dar oare acest zambet e adevarat? Este oare zambet din inima..din suflet? Nu. E un zambet fortat. Un zambet ce apare la cererea acestor substante toxice. Cand le cosuma, devin prizonierii lor. Substanta spune: ZAMBESTE!, iar tu zambesti; substanta spune: VORBESTE CU PLANTELE!, iar tu vorbesti cu plantele. Insa acesti copii nu isi dau seama ca foarte usor, de la aceste ierburi halucinogene, pot ajunge la heroina. Ei bineee, atunci nu o sa mai zica "ce naiba? nu da dependenta!" ci " Doamne ce prost am fost! Doamne scapa-ma de asta!" evident cu 5 minute inainte sa isi mai injecteze o doza.




Pe mine una ma inspaimanta ce se intampla cu adolescentii din jurul meu.

Ana are 15 ani. Te iubesc.

Astazi a fost genial. A fost frumos afara si ne-am distrat. Ana si-a serbat ziua. Ma rog, a facut cinste. Cum? Cum nu se putea mai bine=p~. Am baut tuica[=)] si bere. Unii s-au imbatat, altii au ras la manifestarile alora beti. Mai bine de atat nu se putea. Eu si Ana am facut cumparaturile, ne-am dus intr-un parc din cartier, unde erau niste casute din pamant foarte dragute si am asteptat sa vina si restul grupului. Cand au aparut, a inceput tot:)). A fost frumos. Sper sa mai fie.
^^