1st day of snow!!!

Hmmm..ieri a nins..a nins! A NIIIINSS!!! Superb. Tot e alb8->. Urmeaza niste batai zdravene cu zabada8->. Sapuneala etc. Vremea pozelor dragute<3. Ieri seara deja am inceput sezonul aruncarilor in mormanele de zapada moale, de ascultat colinde, de tremurat si de ras fara oprire. Ah simteam ca vacanta nu mai vine o data!
Revin cu amanunte dupa o bataie zdravana cu bulgari<3
^^

:>

:>. Cu asta am spus tot.

Escape the Fate - Not good enough for truth in cliche

Hurtful words,
From my enemies of the last five years,
What's it like to die alone?

How does it feel when tears freeze,
When you cry?
The blood in your veins is twenty below. 

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget,

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget,

Something I cannot forget.

So for now, take this down a notch,
Crash my car through your window,
Make sure you're still alive,
Just in time to kill you,

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget,

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget, 

Something I cannot forget.

I can't take this (take) anymore
I can't take this (take) anymore
I can't take this (take) anymore
(I cannot feel what you've done to me)
I can't take this (take) anymore
(What you've done to me)

So for now, take this down a notch,
Crash my car through your window,
(Window)

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget,

Sitting in this room playing Russian roulette,
Finger on the trigger to my dear Juliet,
Out from the window see her back drop silhouette,
This blood on my hands is something I cannot forget, 

Something I cannot forget.

Mar si scortisoara.

Stau. Ma gandesc. Ce sa mai scriu aici? Sa ma eliberez? Stiu! Sentimentele. Simt un miros ciudat. Dulce-acrisor. Simt o senzatie ciudata in stomac. Un sentiment foarte ciudat ma invaluie. Vad ceva. O imagine ciudata. Tot e alb. E ceata. Se vede o banca. Parca..parca..ninge peste ea. E un peisaj de iarna. Mhmmm. Iarna. Se cam leaga. Deodata mirosul de mar se combina cu unul de scortisoara. Ce bun. Sunt in transa. Pur si simplu hipnotizata. Dorm? Visez? Probabil. Cred ca incepe sa intre in mine spiritul acela de Craciun. Sentimentul ala care se lipeste de tine intr-un mod dubios de placut si care te poarta in alta lume timp de cateva saptamani. Brad. Vad un brad. Unul impodobit. DELIREZ!!! Ce nebunie. Scriu aici cuvinte care imi trec prin cap. Poate fara inteles, dar care se leaga. Ce naiba?! Sunt blocata in panza asta de sentimente neclare. E ca in melodia aia" The webs we weave"(asta ascult eu acum:D). Tradare? Nesimtire! Prostie..Profit maxim. Mda. Cei cu care mi-am petrecut vara, acum s-au descotorosit de jumatate de grup pentru ca au reusit sa faca rost de alte tipe cu pachete de tigari full in buzunare. Holy shit! I don't give a fuck anyway.. Acum observ ca daca il ai pe el langa tine, nu-ti mai pasa de nimic si nimeni. Esti doar tu si el. Voi doi. Restul lumii e intr-un borcan langa voi. E galagie, dar nu auziti nimic. Revin totusi la mirosul meu de mar si scortisoara si sentimentul de "zurgalaaaai" :)). O fuck, november please be good to me. Sorry, mi-a venit asta in cap. Faza e ca luna asta nu a fost stralucita. Certuri grave cu parintii, note maxim de mici, nici bulan nici nimic. Ma scufund in melodiile mele preferate. Cu scream cu tot, ma calmeaza. Vai ce ma mai calmeaza. Da-mi un CD cu ETF cu Ronnie Radke si oh fuuuck ma duc pe luema cealalta. Plutesc, fratilor. Mor. Nu va mai aud, nu imi mai pasa, nu nimic. Raman doar eu cu melodiile de pe CD. Melodii din care curg lacrimi de sange. Ca din mine. Simt rame pe fata mea. IHHHH. Sunt la pamant. Ma ridic. Dansez de nebuna. Mor. Simt sangele cum curge pe picior. Mda, stiu, suna emo, dar fratilor, scriu ce simt ce plm.
Gata. M-am descarcat. Talk to you later.
^^

!

Astazi stateam in ora de romana, ma uitam pe geam si imi imaginam cum va fi in 4 saptamani sau, poate, mai putin, in curtea scolii. Totul va fi alb. Nu vom fi atenti la ore, ci la fulgii de nea care vor cobori usor pe aerul rece. Va reveni acel sentiment placut de Craciun, vacanta[=p~~~~~] si timpul petrecut cu prietenii, sapuneala de la scoala si alte distractii nelipsite iarna. Ca in fiecare postare, cred, ams a aduc aminte si de scoala terifianta care va strica acest moment placut, care va nauci acest sentiment de bucurie si care, precum o sabie, va patrunde atat de dureros in sufletul meu, cel putin. Vor veni tezele. Faimoasele teze. Lucrari importante de 2 ore anul acesta, care nu vor face decat sa strice mediile, sa pune o mare stampila de emotie pe noi si ne faca sa stam izolati in casa si paralizati langa un caiet infect de matematica sau romana sau istorie/geografie. Nici nus tiu daca sa astept sau nu perioada aceea, iarna si frumosul alb imaculat care va imbratisa tot. Imi imaginez, in orice caz, cum ma voi scufunda intr-un pulover gros si larg la ore si cum am sa numar secundele, pana ce 'nea Cornel va suna de pauza ca sa incepem o noua lupta cu zapada moale si pufoase[8->].


^^








P.S. Maine ne aduce testele la chimie si stau intr-o tensiune maxima pentru ca nu stiu daca voi lua 5 sau 6.

Is it love?

  V-ati gandit vreodata profund la ceva? Orice. Ati stat si ati analizat fiecare particica, fie buna, fie rea din acel "orice"? Ei bine, daca nu ati facut asta pana acum, am sa va zic eu cum e. Interesant. Magnific. Plictisitor. Amuzant. Coplesitor. Trist. Toate aceste sentimente puse la un loc, formeaza dragostea. Poate o sa fie cam siropoasa postarea asta, dar va spun ca e superb sa iubiti. Plangeti la inceput..va plictisiti..dar cand vedeti persoana aceea, uitati de tot. Eu inca sunt la acea perioada in care ma gandesc daca sa mai continui, daca e bine, daca va merge, daca isi bate joc sau nu, daca vrea ceva special si din cauza asta e cu mine, dar cand il vad, toate se duc si nu ma gandesc decat la un singur lucru: ce bine e la el in brate. Seara, cand ajung acasa, dupa o zi petrecuta cu el si prietenii mei, inca simt ca e langa mine. Stau, ma gandesc la el, apoi vine acel sentiment neplacut de"dar daca nu o sa mearga?". Brusc ma gandesc la "mai bine ii spun acum, decat sa incep sa tin din ce in ce mai mult la el si sa nu mearga si sa sufar mai tare apoi", dar aici intervine acea dragoste, oare? Pentru ca simt ca vreau si nu vreau sa ii zic asa ceva. Oare dragostea aia supermegaultra fuckin tampita care te face sa te doara orice cuvant care pare oarecum simplu intervine deodata si zice"STOP! Gandeste-te la el si atat!" sau sa fie doar frica? Intrebari la care nu voi afla niciodata raspunsul, poate, dar sunt inca in capul meu si nu vor sa iasa prea curand. Sunt atat de multe sentimente in capul meu. Sunt atatea intrebari. Sunt atat de PUTINE raspunsuri. Simt nevoia sa fug. Sa fug, sa ma ascund si sa stau singura pe viata, dar cand il vad,  imi schimb putin visul si apare si el. Brusc vreau sa fug CU EL. Greu, dar usor. Dureros, dar intr-un mod placut. This is love. O chestie fara inteles, ca postarea mea. Am scris cam tot ce aveam in cap, poate din cauza asta o sa vi se para un pic ciudat, dar cine e insituatia mea, intelege perfect.
^^

Bless the Fall - Pray

She's pulling out her eyelashes
From pain she bears
I'm far from home, I'm all alone
This hole is way too deep
I've left behind my happy life 
And I'm still asking how I died

Lay down, pray now
Lay down, pray now

I'm walking through the cold of night so I can see your face
At your window I will stand, 
Your smell I will embrace
My eyes in yours and yours in mine 
And now I know just how I died

Lay down, pray now
Lay down, pray now

oh

As fire falls, as fire falls
As fire falls, I've never made life before
As fire falls, I never had this before
As fire falls, as fïre falls

How to end a friendship in 3 steps:

Pai pentru inceput, trebuie ca presupusa prietena buna sa si-o gaseasca pe tocilara clasei drept amica. Sa ii dea niste telefoane, sa joace putin teatru si voilaaa..se alege cu o noua prietena buna!!!
Dupa, trebuie ca tu sa te "razbuni" si sa iti gasesti noi prieteni care sa nu placa fostei prietene bune din diferite motive tampite. Astfel prietena buna va juca teatru si cu tine, zicand"ah eu iti vreau binele si nu trebuie sa iti mai petreci timp cu drogatii aia!". Tu evident nu o asculti ;).
Si ultimul lucru pe care il ai de facut este sa incerci sa iti readuci prietena cea mai buna la viata tinandu-i tot felul de teorii despre cat de frumos ati petrecut in trecut si cat de repede a uitat ea acele lucruri etc.,iar ea sa te aprobe spunand "Dar tu crezi ca eu nu vreau sa fim din nou cele mai bune prietene? Doar ca tu te-ai schimbaat:-< si imi e greu sa te accept asa, de-asta eu vreau sa redevii tu cea dinainte", iar apoi sa continue sa o doara in cur. 
Simplu si usor. Pentru binele dumneavoastra, nu aplicati aceste sfaturi.

Monday's coming, the day i hate!

 Duminica. 22:17. Urat. Weekendul s-a dus prea repede. Zilele astea doua m-am simtit ca in vacanta. Simteam fiecare raza de soare cum ma mangaia, fiecare frunza de pe jos imi inspira incredere, dragoste, caldura. De ce a trebuit sa treaca atat de repede? De ce nu dureaza si la noi, ca in povestea aia SF a lui Horia Arama "Planeta celor doi sori", 3 sferturi de ora, cat o noapte? Nu avem timp de nimic. Nu te poti odihni facand teme sambata si duminica invatand. Nu iti ajung 3-4 ore petrecute cu prietenii.

 Luni e la distanta de 2 ore. Teribil. Groaznic. Terifiant. Ingrozitor. Urat. Ce vina are ziua asta pana la urma? Ce vina are ea ca da startul unei noi saptamani de chin la scoala? Ciudat, dar toti percepem ziua asta ca pe un diavol. Ma gandesc ca va incepe o noua saptamana de stat intr-o criza de emotie pentru ca ne aduce profa testele la chimie, la istorie sau mai stiu eu ce materie, ca ne asculta profa de mate ca sa ne mareasca notele de la test.. Oare scoala merita sa fie urata? Pana la urma nu e nici vina ei. E doar o cladire plina de banci de lemn cu scaune pe care se aseaza un fel de zombies timp de 7 ore, 5 zile pe saptamana. Banci pline de semnaturi, de cuvinte prin care se simte revolta fata de comportamentul aberant al profilor, ce se plang ca au salarii mici si sunt luati peste picior de elevi, dar care habar nu au ce e aia"ora palcuta", care tin sa chinuie bietii copii cu note mici, fara sa se gandeasca ca, poate daca ar aduga 2 puncte pentru un mic ajutor, care anul acesta, pentru cei de a 8a conteaza enorm, nu ar face o crima de om. Ma intreb daca se gandesc vreodata cat de greu e sa le spui parintilor acasa "stiti..ne-a adus testele la mate si..am luat 3". Isi inchipuie oare ca ziua aia poate nu a fost cea mai buna pentru acel elev si ca poate, din cauza acelei note, nu mai vorbeste cu parintii foarte deamagiti, timp de 3 saptamani? Evident ca nu. Imi doresc ca, peste noapte asa, sa se intample o minune, iar profii sa faca niste ore mai interesante si culmea, sa ne ajute un pic SA INTELEGEM DRACULUI LECTIA AIA pe care o tot indruga fara rost 50 de minute, cu opriri de cate 5 secunde in care zzic"DACA NU TACE TOATA LUMEA, DAti TEST DIN LECTIA DE ZI!". Of..e atat de greu sa inteleaga ca daca sunt profi ok si ne ajuta sa intelegem lectiile si nu ne freaca la icre cu testele surpriza sau notele proaste, nu fac niciun rau?

Anyway eu acum vorbesc pentru mine..Scriu ca sa ma descarc, dar sunt constienta de faptul ca e doar un vis sa ai profesori care sa inteleaga ca suntem copii, nu roboti programati sa invete pana se autodistrug.

..

Toamnaaa

Cateva imagini dragute[zic eu];;)

Nevoie de maturitate!

Oare pe lumea asta exista baiat de 14 ani care sa se fi maturizat? WRONG! Intrebarea asta nu se pune niciodata. Logic ca nu exista. Cele mai bune exemple: experimentele din clasa mea. M-am chinuit cu reprosurile, minciunile, ipocriziile, nesimtirile si perversiunile lor 2 ani de zile, dar in al 3-lea an am explodat. Inca sunt un vulcan care erupe. Inca erup. De cateva ore curge lava incinsa prin ochii mei. As da orice sa ii schimb. Prefer de o mie de ori o clasa numai de fete in loc de ei. Ei bine, azi ne-a adus profa de mate testele la geometrie. Nu sunt prea mandra de nota mea. E mica, dar e a mea. Nu am copiat, dar recunosc ca nici nu m-am omorat cu exercitiile inainte ca sa ma pregatesc, dar cum ziceam, E NOTA MEA! Ei bine, colegii mei dragi au inceput sa comenteze. Asta nu m-a deranjat pentru ca stiu ca nota asta nu imi reflecta inteligenta si stiu ca pot mai mult, dar ma enerveaza simplul fapt ca eu nu isi vad de treaba lor. Urasc faptul ca ei comenteaza de notele mele[uneori] cand ei primesc faimosul 5 chiar daca stau cu cel mai tocilar copil din clasa si copiaza de la el..ha! asta se numeste prostie oameni buni. Sa ai ocazia sa copiezi la fiecare test, iar tu sa iei MEREU 5?/:)..Mda..nu ma priveste, dar cred ca am dreptul sa comentez si eu dupa tot ce am suportat la ei. Cat despre chiulit, ei bine, in clasa a 8-a C nu se poate chiuli. La fete ma refer. Baietii ne dau repede in gat. De ce? nu stiu..poate pentru ca ei nu s-au gandit sa chiuleasca si au ramas ca idiotii la ora de chimie.
Anyway..as vrea doar sa incerce sa se maturizeze. Sa isi dea seama de ce nu au prietene/iubite, de ce nicio fata draguta si inteligenta nu se ataseaza de comportamentele lor. Ei, insa, cred ca problema e la ele, nu la ei, Doamne fereste! Postarea asta nu stiu cata logica are, dar am simtit nevoia sa ma descarc si in alt mod, pe langa faimosul plans de nervi. Cred ca a mers.
^^

Demonul din zambetul lui.

Eram in 96, veneam de la scoala. Urmaream plictisita imaginea naturii care se misca o data cu autobuzul. Imi clateam ochii cu minunatia lacurilor si a copacilor inconjurati de propriile lor frunze, doar ca acum moarte si colorate. Formau un contrast demn de admirat. Zambeam, apoi incercam sa imi tin capul ca sa nu alunece pe geamul umed. Deodata imi este starnita curiozitatea, care imi activeaza starea de neliniste. Ridic capul. Sunt oarecum hipnotizata de un magazin. Este tot VERDE. Un verde aprins si parca sangeriu. Imi trimite o stare de neliniste in maduva spinarii. Ador verdele, dar acela era unul sumbru. Observ imediat si o faimoasa imagine cu o frunza asemanatoare cu marijuana. Era marijuana. Ma uit dintr-o clipire mai sus si vad scris exact asa: SPICE SHOP - magazinul de vise. Inima parca imi bate mai tare. Doua scoli generale inconjoara acest spice shop. Ciudat? Mai bine zis TERIBIL. Cum sunt tinerii din zilele astea, ar convinge orice vanzator din acest magazin sa ii dea macar un pliculet de praf alb ca sa isi satisfaca nevoia de afirmare. Sunt ierburi care nu provoaca dependenta. Asta e scuza pentru care au fost legalizate? Cu ce ajuta asta oamenii? Am impresia ca majoritatea sunt cumparate de tinerii complesiti de dorinta de a fi remarcati, de cei care se lasa influentati de ce zic asa-zisii prieteni buni care probabil au incercat sau de cei care vor efectiv sa uite de griji, greseli sau certuri si isi doresc sa schiteze macar un zambet pe figurile lor. Dar oare acest zambet e adevarat? Este oare zambet din inima..din suflet? Nu. E un zambet fortat. Un zambet ce apare la cererea acestor substante toxice. Cand le cosuma, devin prizonierii lor. Substanta spune: ZAMBESTE!, iar tu zambesti; substanta spune: VORBESTE CU PLANTELE!, iar tu vorbesti cu plantele. Insa acesti copii nu isi dau seama ca foarte usor, de la aceste ierburi halucinogene, pot ajunge la heroina. Ei bineee, atunci nu o sa mai zica "ce naiba? nu da dependenta!" ci " Doamne ce prost am fost! Doamne scapa-ma de asta!" evident cu 5 minute inainte sa isi mai injecteze o doza.




Pe mine una ma inspaimanta ce se intampla cu adolescentii din jurul meu.

Ana are 15 ani. Te iubesc.

Astazi a fost genial. A fost frumos afara si ne-am distrat. Ana si-a serbat ziua. Ma rog, a facut cinste. Cum? Cum nu se putea mai bine=p~. Am baut tuica[=)] si bere. Unii s-au imbatat, altii au ras la manifestarile alora beti. Mai bine de atat nu se putea. Eu si Ana am facut cumparaturile, ne-am dus intr-un parc din cartier, unde erau niste casute din pamant foarte dragute si am asteptat sa vina si restul grupului. Cand au aparut, a inceput tot:)). A fost frumos. Sper sa mai fie.
^^

FRIG!

A venit toamna. Cred ca am mai spus asta si in celelalte postari ale mele, dar de data asta vorbesc serios:)). Am iesit afara, cu gandul ca o sa am parte de scene amuzante cu prietenii, glume etc.  Nu a fost asa. Frigul a stricat tot. Am degerat. Ne strangeam toti intr-un colt ca niste muraturi. Ce naiba e asta?  Pe langa faptul ca, de la frig sper, unii dintre baieti aveau glume nesarate, tampite si de pusti de 8 ani, nu de oameni de 18 ani. Evident, au fost si parti amuzante, ca atunci cand ma bateam cu R. cu caciulile:)). Ciudat, dar amuzant. Am alergat, ca sa ne incalzim, era sa imi sparg dintii, ca altii sa se incalzeasca. M-am enervat, dar apoi am ras. Maine asteptam toti o portie de distractie dublata de o sticla de polar, din cinstea Anei:)).
^^

Acetona si vitamine.

Am inceput sa citesc o carte foarte interesanta..pentru generatia noastra "Weekend cu mama". Sunt sigura ca ati auzit de film, ei bine, va pot spune ca e mult mult mai interesanta cartea. Pot spune ca subiectul principal este heroina. Mi se par interesante textele despre droguri si copii dependenti, dar nu as incerca asa ceva niciodata. Ma gandesc, oare de ce unii copii incearca drogurile cand stiu foarte bine cat rau fac? Ma gandesc ca ei fac asta ca sa aiba un loc mai special in anturajele din care fac parte. Poate a sunat prea dur ce am spus mai sus, cum ca "imi plac textele despre droguri si copii dependenti"..ei bine (va dati seama ca mi-ar placea mai mult ca aceste texte sa  nu fie inspirate din realitate) efectiv..imi place sa ma documentez, ca sa zic asa. Am avut si eu o experienta neplacuta cu unii prieteni..experienta bazata pe droguri. E exact cum spun toate cartile, toate filmele, tot. Furt pentru droguri. Nu am sa dau nume, evident, dar cand am inteles ca unul dintre prietenii mei a furat din casa pentru a face rost de droguri, am simtit un fior cum trecea prin mine. Mi-au aparut diverse imagini neplacute cu multe droguri..cu oameni care isi injecteaza, care trag pe nas..M-am speriat. Nu am vrut sa arat. Eram speriata. Incercam sa ma port matur, sa gasesc o solutie pentru prietenul acela. Era nervos. Parintii aflasera de lucrurile care lipseau, iar el nu stia ce sa faca. Am contribuit si eu la punerea la loc a obictelor care lipseau. Nu mai dau detalii despre acest lucru. Vreau doar sa zic ca exact in acel moment, mi-a aparut acest film in minte "Weekend cu mama". M-am speriat si mai tare. Am incercat sa ma calmez, sa imi imaginez ca totul e doar o greseala, ca nimic nu e adevarat. Mi-am zis "eu nu sunt ca cei din film..eu am 14 ani, sunt o fata de doar 14 ani, eu nu ma ating de droguri, eu nu ma bag in complicatii, eu sunt cuminte.". Cred ca ma minteam singura. Nici nu imi pot imagina un lucru de genul asta. Nu vreau sa cred ca ma mint, dar ma tem ca ar putea fi asa. Prietena mea cea mai buna mi-a zis"te-ai schimbat in vara asta, atat tu, cat si anturajul care te-a facut sa te schimbi", iar eu nu am luat in considerare. Mi-am spus "e nebuna, da-o dracu". Peste 10 minute, mi-am dat seama ca am vorbit urat despre fata cu care verile trecute stateam non-stop. Nu imi venea sa cred. Ea imi voia binele, imi vrea binele, dar e greu sa revin la fosta eu. Eu am fost doar geloasa ca se intelegea aparent mai bine cu alta colega decat cu mine si mi-am spus sa ma razbun. Acum imi dau seama ca m-am razbunat pe mine, nu pe ea. Eram paranoica. Fuck, mi-am spus si inca imi spun. Azi (de exemplu) am avut o experienta nasoala. Mi-a zis, cu inocenta cu care imi zice orice lucru, fara sa isi dea seama ca ma voi enerva, ca a vorbit cu sora ei mai mare despre ce am devenit eu. Cum spuneam, m-am enervat. Nu suportam gandul ca si altcineva ar stii in ce monstru nepasator si orb ma transformasem eu. Eram un mic zombie in devenire. Imi era rusine. "Imi e rusine", imi ziceam, dar inchideam ochii si incercam sa sterg aceste cuvinte din cap. Nu voiam sa imi fie rusine. Nu vreau sa imi fie rusine cu anturajul cel nou.  Am 14 ani. Ma gandesc ca eu sunt victima celui mai slab drog. Sau eram. 

Ma rog. Am aberat. Ziceam ca m-am speriat atunci cand am aflat ce facuse acel prieten al meu. Inca mai sunt speriata. Ma gandesc. Stiu, sunt ganduri necurate, dar nu pot opri acest izvor de unde vin toate. Oare eu am sa incerc vreodata asa ceva? Oare eu am sa trag pe nas vreodata? Evident, acum, la 14 ani, cum imi apare acest cand, imi zic"Doamne ce proasta sunt! gata! deletedeletedelete dau la gandul asta!", dar sa zic oare asa si mai tarziu? Imi e frica de generatia din care fac parte. Cand ma gandesc ca de acum, de la varsta de 14 ani stiu de toate drogurile astea si de multe alte lucruri, oare la 17 ani ce am sa fac? Eu fac parte din generatia "norocoasa"ar spune dependentii, dar eu nu vad norocul in aceasta generatie. O sa apara pericole tot mai multe, tot mai grave, tot mai aproape. Sper sa le fac fata. 

Nu am crezut ca voi povesti asa ceva, dar nu mai suportam sa tin in mine.

^^

7.

Dupa cum am promis, am sa mai scriu aici cateva amanunte legate de viata mea, ce s-a mai intamplat astazi. Nu cred ca va pot surprinde cu ceva inedit, pentru ca azi a fost cu adevarat o zi ingrozitor de plictisitoare. Absolut nimic interesant. Nici pauzele nu au fost mai presus, datorita frigului care ne impiedica sa iesim afara si sa stam pe bancile din curte, vorbind, razand si profitand de cele 10 minute de libertate. Fiecare anotimp are ceva special, dar toamna..ei bine..as minti daca as spune ca urasc toamna, pentru ca ador peisajul, ador sa fac pzoe frunzelor colorate..insa frigul..frigul strica tot. Iarna scapa din punctul asta de vedere pentru ca e zapada care te face sa uiti complet de frig, pentru ca iti indreapta atentia catre distractie, bataie cu bugari, catre frumusetea albului de pe jos..
In fine. Cert e ca astazi bateria telefonului meu s-a descarcat ascultand muzica in ore, sperand ca fac timpul sa zboare, dar nu stiu daca a functionat in totalitate. Acum ma duc la teme, iar maine sper sa se termine orele mai repede ca sa pot fugi catre distractia din weekend:))

Emotie de toamna

Hei ^^. Ma bucur ca in sfarsit am reusit sa intru in acest univers minunat al scrisului. Consider ca e mult mai usor sa iti exprim sentimentele, nemultumirile in scris. Eu, de exemplu, ma descarc scriind, iar daca mai primesc si o parere despre ce am scris, e si mai frumos. Cam asta e scopul realizarii acestui blog : alungarea problemelor care in ultimul timp mi-au umplut capul.As incepe prin a spune cat de mult urasc faptul ca a trecut vara. Urasc felul cum frigul a pus stapanire pe absolut tot. Frigul mi-a luat libertatea as putea spune. Vara aceasta a fost intr-adevar o realizare. Spun asta pentru ca am reusit ca fac tot ce mi-am propus. Am avut parte si de privilegiul de a cunoaste oameni minunati, care nu credeam ca imi vor deveni atat de apropiati in doar 3 luni de zile. Imi formasem grupul meu..al nostru, mai bine spus. Eram 3 fete (cu mine) si 6 baieti. In fiecare zi ieseam afara cu ei, de la ora 5 dupa-amiaza, pana pe la ora 10 seara (eu avand parinti comunisti, logic ca nu puteam depasi ora 10 8-| ) . Ce faceam? Ne distram, oameni buni. Radeam incontinuu, iar cand taceam mai mult de 10 secunde, radeam iar. Era imposibil sa nu se gaseasca un adult care sa vina la noi sa ne zica sa strangem mizeria de pe jos, caci altfel zburam la politie:)) [nu va speriati, dar spuneau asa pentru ca noi obisnuiam sa stam pe scarile primariei cartierului ori posta, depinde cum simteam atunci:))iar paznicul mereu se plangea ca ii scade primarul din salariu daca gaseste mizerie in jurul primariei, iar ca sa ne sperie, se agata de faptul ca "sediul politiei" era la jumatate de metru].
Insa, o data cu toamna, a veit si scoala si plictiseala si cearta cu parintii, cearta de care m-am super saturat, pentreu ca e la baza aceluiasi subiect: iesitul afara. Da! Nu pot sta in casa mai mult de 4 zile, dar nu ma intereseaza ce zic ei. Cat timp ei nu se pun in locul meu, nici eu nu ma voi pune in al lor. Cum spuneam,emotiile au inceput sa apara. Teama de un inceput al sfarsitului e deja e prezenta in sangele meu. Imi e frica. Imi e frica de uitare, de lasare in urma. Ma voi lupta chiar si cu mine, ca sa nu las in urma tot ce am facut vara aceasta, fie ca va trebuit sa renunt la anumite oportunitati care vor aparea. Nu ma intereseaza. Vara asta a fost a mea si va ramane a mea pana voi muri.
Cred ca am spus destule pentru o prima postare la 23:39. Imi e somn. Maine promit sa revin cu amanunte legate de viata mea. Pana atunci, inchei spunand ca imi e dor de conopiduta mea>:D< si de tot ce am facut in vara.
^^