Acetona si vitamine.

Am inceput sa citesc o carte foarte interesanta..pentru generatia noastra "Weekend cu mama". Sunt sigura ca ati auzit de film, ei bine, va pot spune ca e mult mult mai interesanta cartea. Pot spune ca subiectul principal este heroina. Mi se par interesante textele despre droguri si copii dependenti, dar nu as incerca asa ceva niciodata. Ma gandesc, oare de ce unii copii incearca drogurile cand stiu foarte bine cat rau fac? Ma gandesc ca ei fac asta ca sa aiba un loc mai special in anturajele din care fac parte. Poate a sunat prea dur ce am spus mai sus, cum ca "imi plac textele despre droguri si copii dependenti"..ei bine (va dati seama ca mi-ar placea mai mult ca aceste texte sa  nu fie inspirate din realitate) efectiv..imi place sa ma documentez, ca sa zic asa. Am avut si eu o experienta neplacuta cu unii prieteni..experienta bazata pe droguri. E exact cum spun toate cartile, toate filmele, tot. Furt pentru droguri. Nu am sa dau nume, evident, dar cand am inteles ca unul dintre prietenii mei a furat din casa pentru a face rost de droguri, am simtit un fior cum trecea prin mine. Mi-au aparut diverse imagini neplacute cu multe droguri..cu oameni care isi injecteaza, care trag pe nas..M-am speriat. Nu am vrut sa arat. Eram speriata. Incercam sa ma port matur, sa gasesc o solutie pentru prietenul acela. Era nervos. Parintii aflasera de lucrurile care lipseau, iar el nu stia ce sa faca. Am contribuit si eu la punerea la loc a obictelor care lipseau. Nu mai dau detalii despre acest lucru. Vreau doar sa zic ca exact in acel moment, mi-a aparut acest film in minte "Weekend cu mama". M-am speriat si mai tare. Am incercat sa ma calmez, sa imi imaginez ca totul e doar o greseala, ca nimic nu e adevarat. Mi-am zis "eu nu sunt ca cei din film..eu am 14 ani, sunt o fata de doar 14 ani, eu nu ma ating de droguri, eu nu ma bag in complicatii, eu sunt cuminte.". Cred ca ma minteam singura. Nici nu imi pot imagina un lucru de genul asta. Nu vreau sa cred ca ma mint, dar ma tem ca ar putea fi asa. Prietena mea cea mai buna mi-a zis"te-ai schimbat in vara asta, atat tu, cat si anturajul care te-a facut sa te schimbi", iar eu nu am luat in considerare. Mi-am spus "e nebuna, da-o dracu". Peste 10 minute, mi-am dat seama ca am vorbit urat despre fata cu care verile trecute stateam non-stop. Nu imi venea sa cred. Ea imi voia binele, imi vrea binele, dar e greu sa revin la fosta eu. Eu am fost doar geloasa ca se intelegea aparent mai bine cu alta colega decat cu mine si mi-am spus sa ma razbun. Acum imi dau seama ca m-am razbunat pe mine, nu pe ea. Eram paranoica. Fuck, mi-am spus si inca imi spun. Azi (de exemplu) am avut o experienta nasoala. Mi-a zis, cu inocenta cu care imi zice orice lucru, fara sa isi dea seama ca ma voi enerva, ca a vorbit cu sora ei mai mare despre ce am devenit eu. Cum spuneam, m-am enervat. Nu suportam gandul ca si altcineva ar stii in ce monstru nepasator si orb ma transformasem eu. Eram un mic zombie in devenire. Imi era rusine. "Imi e rusine", imi ziceam, dar inchideam ochii si incercam sa sterg aceste cuvinte din cap. Nu voiam sa imi fie rusine. Nu vreau sa imi fie rusine cu anturajul cel nou.  Am 14 ani. Ma gandesc ca eu sunt victima celui mai slab drog. Sau eram. 

Ma rog. Am aberat. Ziceam ca m-am speriat atunci cand am aflat ce facuse acel prieten al meu. Inca mai sunt speriata. Ma gandesc. Stiu, sunt ganduri necurate, dar nu pot opri acest izvor de unde vin toate. Oare eu am sa incerc vreodata asa ceva? Oare eu am sa trag pe nas vreodata? Evident, acum, la 14 ani, cum imi apare acest cand, imi zic"Doamne ce proasta sunt! gata! deletedeletedelete dau la gandul asta!", dar sa zic oare asa si mai tarziu? Imi e frica de generatia din care fac parte. Cand ma gandesc ca de acum, de la varsta de 14 ani stiu de toate drogurile astea si de multe alte lucruri, oare la 17 ani ce am sa fac? Eu fac parte din generatia "norocoasa"ar spune dependentii, dar eu nu vad norocul in aceasta generatie. O sa apara pericole tot mai multe, tot mai grave, tot mai aproape. Sper sa le fac fata. 

Nu am crezut ca voi povesti asa ceva, dar nu mai suportam sa tin in mine.

^^