How to end a friendship in 3 steps:

Pai pentru inceput, trebuie ca presupusa prietena buna sa si-o gaseasca pe tocilara clasei drept amica. Sa ii dea niste telefoane, sa joace putin teatru si voilaaa..se alege cu o noua prietena buna!!!
Dupa, trebuie ca tu sa te "razbuni" si sa iti gasesti noi prieteni care sa nu placa fostei prietene bune din diferite motive tampite. Astfel prietena buna va juca teatru si cu tine, zicand"ah eu iti vreau binele si nu trebuie sa iti mai petreci timp cu drogatii aia!". Tu evident nu o asculti ;).
Si ultimul lucru pe care il ai de facut este sa incerci sa iti readuci prietena cea mai buna la viata tinandu-i tot felul de teorii despre cat de frumos ati petrecut in trecut si cat de repede a uitat ea acele lucruri etc.,iar ea sa te aprobe spunand "Dar tu crezi ca eu nu vreau sa fim din nou cele mai bune prietene? Doar ca tu te-ai schimbaat:-< si imi e greu sa te accept asa, de-asta eu vreau sa redevii tu cea dinainte", iar apoi sa continue sa o doara in cur. 
Simplu si usor. Pentru binele dumneavoastra, nu aplicati aceste sfaturi.

Monday's coming, the day i hate!

 Duminica. 22:17. Urat. Weekendul s-a dus prea repede. Zilele astea doua m-am simtit ca in vacanta. Simteam fiecare raza de soare cum ma mangaia, fiecare frunza de pe jos imi inspira incredere, dragoste, caldura. De ce a trebuit sa treaca atat de repede? De ce nu dureaza si la noi, ca in povestea aia SF a lui Horia Arama "Planeta celor doi sori", 3 sferturi de ora, cat o noapte? Nu avem timp de nimic. Nu te poti odihni facand teme sambata si duminica invatand. Nu iti ajung 3-4 ore petrecute cu prietenii.

 Luni e la distanta de 2 ore. Teribil. Groaznic. Terifiant. Ingrozitor. Urat. Ce vina are ziua asta pana la urma? Ce vina are ea ca da startul unei noi saptamani de chin la scoala? Ciudat, dar toti percepem ziua asta ca pe un diavol. Ma gandesc ca va incepe o noua saptamana de stat intr-o criza de emotie pentru ca ne aduce profa testele la chimie, la istorie sau mai stiu eu ce materie, ca ne asculta profa de mate ca sa ne mareasca notele de la test.. Oare scoala merita sa fie urata? Pana la urma nu e nici vina ei. E doar o cladire plina de banci de lemn cu scaune pe care se aseaza un fel de zombies timp de 7 ore, 5 zile pe saptamana. Banci pline de semnaturi, de cuvinte prin care se simte revolta fata de comportamentul aberant al profilor, ce se plang ca au salarii mici si sunt luati peste picior de elevi, dar care habar nu au ce e aia"ora palcuta", care tin sa chinuie bietii copii cu note mici, fara sa se gandeasca ca, poate daca ar aduga 2 puncte pentru un mic ajutor, care anul acesta, pentru cei de a 8a conteaza enorm, nu ar face o crima de om. Ma intreb daca se gandesc vreodata cat de greu e sa le spui parintilor acasa "stiti..ne-a adus testele la mate si..am luat 3". Isi inchipuie oare ca ziua aia poate nu a fost cea mai buna pentru acel elev si ca poate, din cauza acelei note, nu mai vorbeste cu parintii foarte deamagiti, timp de 3 saptamani? Evident ca nu. Imi doresc ca, peste noapte asa, sa se intample o minune, iar profii sa faca niste ore mai interesante si culmea, sa ne ajute un pic SA INTELEGEM DRACULUI LECTIA AIA pe care o tot indruga fara rost 50 de minute, cu opriri de cate 5 secunde in care zzic"DACA NU TACE TOATA LUMEA, DAti TEST DIN LECTIA DE ZI!". Of..e atat de greu sa inteleaga ca daca sunt profi ok si ne ajuta sa intelegem lectiile si nu ne freaca la icre cu testele surpriza sau notele proaste, nu fac niciun rau?

Anyway eu acum vorbesc pentru mine..Scriu ca sa ma descarc, dar sunt constienta de faptul ca e doar un vis sa ai profesori care sa inteleaga ca suntem copii, nu roboti programati sa invete pana se autodistrug.

..

Toamnaaa

Cateva imagini dragute[zic eu];;)

Nevoie de maturitate!

Oare pe lumea asta exista baiat de 14 ani care sa se fi maturizat? WRONG! Intrebarea asta nu se pune niciodata. Logic ca nu exista. Cele mai bune exemple: experimentele din clasa mea. M-am chinuit cu reprosurile, minciunile, ipocriziile, nesimtirile si perversiunile lor 2 ani de zile, dar in al 3-lea an am explodat. Inca sunt un vulcan care erupe. Inca erup. De cateva ore curge lava incinsa prin ochii mei. As da orice sa ii schimb. Prefer de o mie de ori o clasa numai de fete in loc de ei. Ei bine, azi ne-a adus profa de mate testele la geometrie. Nu sunt prea mandra de nota mea. E mica, dar e a mea. Nu am copiat, dar recunosc ca nici nu m-am omorat cu exercitiile inainte ca sa ma pregatesc, dar cum ziceam, E NOTA MEA! Ei bine, colegii mei dragi au inceput sa comenteze. Asta nu m-a deranjat pentru ca stiu ca nota asta nu imi reflecta inteligenta si stiu ca pot mai mult, dar ma enerveaza simplul fapt ca eu nu isi vad de treaba lor. Urasc faptul ca ei comenteaza de notele mele[uneori] cand ei primesc faimosul 5 chiar daca stau cu cel mai tocilar copil din clasa si copiaza de la el..ha! asta se numeste prostie oameni buni. Sa ai ocazia sa copiezi la fiecare test, iar tu sa iei MEREU 5?/:)..Mda..nu ma priveste, dar cred ca am dreptul sa comentez si eu dupa tot ce am suportat la ei. Cat despre chiulit, ei bine, in clasa a 8-a C nu se poate chiuli. La fete ma refer. Baietii ne dau repede in gat. De ce? nu stiu..poate pentru ca ei nu s-au gandit sa chiuleasca si au ramas ca idiotii la ora de chimie.
Anyway..as vrea doar sa incerce sa se maturizeze. Sa isi dea seama de ce nu au prietene/iubite, de ce nicio fata draguta si inteligenta nu se ataseaza de comportamentele lor. Ei, insa, cred ca problema e la ele, nu la ei, Doamne fereste! Postarea asta nu stiu cata logica are, dar am simtit nevoia sa ma descarc si in alt mod, pe langa faimosul plans de nervi. Cred ca a mers.
^^

Demonul din zambetul lui.

Eram in 96, veneam de la scoala. Urmaream plictisita imaginea naturii care se misca o data cu autobuzul. Imi clateam ochii cu minunatia lacurilor si a copacilor inconjurati de propriile lor frunze, doar ca acum moarte si colorate. Formau un contrast demn de admirat. Zambeam, apoi incercam sa imi tin capul ca sa nu alunece pe geamul umed. Deodata imi este starnita curiozitatea, care imi activeaza starea de neliniste. Ridic capul. Sunt oarecum hipnotizata de un magazin. Este tot VERDE. Un verde aprins si parca sangeriu. Imi trimite o stare de neliniste in maduva spinarii. Ador verdele, dar acela era unul sumbru. Observ imediat si o faimoasa imagine cu o frunza asemanatoare cu marijuana. Era marijuana. Ma uit dintr-o clipire mai sus si vad scris exact asa: SPICE SHOP - magazinul de vise. Inima parca imi bate mai tare. Doua scoli generale inconjoara acest spice shop. Ciudat? Mai bine zis TERIBIL. Cum sunt tinerii din zilele astea, ar convinge orice vanzator din acest magazin sa ii dea macar un pliculet de praf alb ca sa isi satisfaca nevoia de afirmare. Sunt ierburi care nu provoaca dependenta. Asta e scuza pentru care au fost legalizate? Cu ce ajuta asta oamenii? Am impresia ca majoritatea sunt cumparate de tinerii complesiti de dorinta de a fi remarcati, de cei care se lasa influentati de ce zic asa-zisii prieteni buni care probabil au incercat sau de cei care vor efectiv sa uite de griji, greseli sau certuri si isi doresc sa schiteze macar un zambet pe figurile lor. Dar oare acest zambet e adevarat? Este oare zambet din inima..din suflet? Nu. E un zambet fortat. Un zambet ce apare la cererea acestor substante toxice. Cand le cosuma, devin prizonierii lor. Substanta spune: ZAMBESTE!, iar tu zambesti; substanta spune: VORBESTE CU PLANTELE!, iar tu vorbesti cu plantele. Insa acesti copii nu isi dau seama ca foarte usor, de la aceste ierburi halucinogene, pot ajunge la heroina. Ei bineee, atunci nu o sa mai zica "ce naiba? nu da dependenta!" ci " Doamne ce prost am fost! Doamne scapa-ma de asta!" evident cu 5 minute inainte sa isi mai injecteze o doza.




Pe mine una ma inspaimanta ce se intampla cu adolescentii din jurul meu.

Ana are 15 ani. Te iubesc.

Astazi a fost genial. A fost frumos afara si ne-am distrat. Ana si-a serbat ziua. Ma rog, a facut cinste. Cum? Cum nu se putea mai bine=p~. Am baut tuica[=)] si bere. Unii s-au imbatat, altii au ras la manifestarile alora beti. Mai bine de atat nu se putea. Eu si Ana am facut cumparaturile, ne-am dus intr-un parc din cartier, unde erau niste casute din pamant foarte dragute si am asteptat sa vina si restul grupului. Cand au aparut, a inceput tot:)). A fost frumos. Sper sa mai fie.
^^

FRIG!

A venit toamna. Cred ca am mai spus asta si in celelalte postari ale mele, dar de data asta vorbesc serios:)). Am iesit afara, cu gandul ca o sa am parte de scene amuzante cu prietenii, glume etc.  Nu a fost asa. Frigul a stricat tot. Am degerat. Ne strangeam toti intr-un colt ca niste muraturi. Ce naiba e asta?  Pe langa faptul ca, de la frig sper, unii dintre baieti aveau glume nesarate, tampite si de pusti de 8 ani, nu de oameni de 18 ani. Evident, au fost si parti amuzante, ca atunci cand ma bateam cu R. cu caciulile:)). Ciudat, dar amuzant. Am alergat, ca sa ne incalzim, era sa imi sparg dintii, ca altii sa se incalzeasca. M-am enervat, dar apoi am ras. Maine asteptam toti o portie de distractie dublata de o sticla de polar, din cinstea Anei:)).
^^