miercuri, 6 octombrie 2010

Emotie de toamna

Hei ^^. Ma bucur ca in sfarsit am reusit sa intru in acest univers minunat al scrisului. Consider ca e mult mai usor sa iti exprim sentimentele, nemultumirile in scris. Eu, de exemplu, ma descarc scriind, iar daca mai primesc si o parere despre ce am scris, e si mai frumos. Cam asta e scopul realizarii acestui blog : alungarea problemelor care in ultimul timp mi-au umplut capul.As incepe prin a spune cat de mult urasc faptul ca a trecut vara. Urasc felul cum frigul a pus stapanire pe absolut tot. Frigul mi-a luat libertatea as putea spune. Vara aceasta a fost intr-adevar o realizare. Spun asta pentru ca am reusit ca fac tot ce mi-am propus. Am avut parte si de privilegiul de a cunoaste oameni minunati, care nu credeam ca imi vor deveni atat de apropiati in doar 3 luni de zile. Imi formasem grupul meu..al nostru, mai bine spus. Eram 3 fete (cu mine) si 6 baieti. In fiecare zi ieseam afara cu ei, de la ora 5 dupa-amiaza, pana pe la ora 10 seara (eu avand parinti comunisti, logic ca nu puteam depasi ora 10 8-| ) . Ce faceam? Ne distram, oameni buni. Radeam incontinuu, iar cand taceam mai mult de 10 secunde, radeam iar. Era imposibil sa nu se gaseasca un adult care sa vina la noi sa ne zica sa strangem mizeria de pe jos, caci altfel zburam la politie:)) [nu va speriati, dar spuneau asa pentru ca noi obisnuiam sa stam pe scarile primariei cartierului ori posta, depinde cum simteam atunci:))iar paznicul mereu se plangea ca ii scade primarul din salariu daca gaseste mizerie in jurul primariei, iar ca sa ne sperie, se agata de faptul ca "sediul politiei" era la jumatate de metru].
Insa, o data cu toamna, a veit si scoala si plictiseala si cearta cu parintii, cearta de care m-am super saturat, pentreu ca e la baza aceluiasi subiect: iesitul afara. Da! Nu pot sta in casa mai mult de 4 zile, dar nu ma intereseaza ce zic ei. Cat timp ei nu se pun in locul meu, nici eu nu ma voi pune in al lor. Cum spuneam,emotiile au inceput sa apara. Teama de un inceput al sfarsitului e deja e prezenta in sangele meu. Imi e frica. Imi e frica de uitare, de lasare in urma. Ma voi lupta chiar si cu mine, ca sa nu las in urma tot ce am facut vara aceasta, fie ca va trebuit sa renunt la anumite oportunitati care vor aparea. Nu ma intereseaza. Vara asta a fost a mea si va ramane a mea pana voi muri.
Cred ca am spus destule pentru o prima postare la 23:39. Imi e somn. Maine promit sa revin cu amanunte legate de viata mea. Pana atunci, inchei spunand ca imi e dor de conopiduta mea>:D< si de tot ce am facut in vara.
^^

4 comentarii: